joi, 30 mai 2013

2013.05.30. Expoziția Laurei Zanetti "Arhitectura umbrei" și a lui Adrian Ghiman "Holeră" în cadrul competiţiei de proiecte expoziţionale “Expo Maraton 2013”

Laura Zanetti "Arhitectura umbrei"


ARHITECTURA UMBREI 
   Lucrarea „Arhitectura Umbrei” se construiește ca un paradox al volumului plastic care se neagă pe sine. Forma astfel, aplatizată, creează presiuni orizontale şi verticale care explodează într-un spectacol de vibraţii şi ritmuri de umbră şi lumină, care par mai materiale când sunt proiectate pe perete ca şi umbre, decât suspendate în spaţiu. Astfel, formele caută ieşirea din spaţiu, dematerializarea, tocmai pentru a câştiga senzaţia de timp, de muzicalitate, de trecere.
   Această deconstrucţie o materializează conferind formelor o senzaţie de substanţializare a nevăzutului, de vibraţie a timpului, de lume a ideilor. De altfel, întreaga compoziţie plastică face o aluzie directă la „Mitul Peşterii” a lui Platon, atât prin decuparea umbrelor cât şi prin plasarea lor în spaţiu şi confruntarea lor cu lumina. Cu alte cuvinte, proiectul întruchipează proiecţii de familii de umbre care fac un joc metaforic între real, iluzie şi imaginar. Această dedublare a lor.







































Adrian Ghiman "Holeră"



HOLERA

   Titlul proiectului expozițional pe care vreau să-l prezint se intitulează Holera. Am ales acest titlu fiindcă înglobează tot ce am desenat în ultimul an, am glorificat grotescul și maladiile ce apasă asupra ființei omenești. Boala aduce cu sine urâțenie, un spectacol cu adevarat măreț, o frumusețe mortuară, care se evidențiază în decaderea oricărei frumuseți fizice, boala dă naștere imaginilor diafane, totul stând sub această formă de estetică a dezgustului.
   Referințele după care am lucrat provin din diferite surse, în principiu fotografii, care conțineau diverse maladii, catastrofe, ce au amenințat omenirea la începutul secolului al XIX-lea. Reproducând aceste imagini nu am făcut decât să reevaluez, dând o altă conotație, o renaștere a altei imagini, totul fiind reprezentat cu o valoare disproporționată a teatralității, doar pentru a intriga spectatorul.
   Temele pe care le abordez în lucrări fac referință la autodistrugerea, decăderea și descompunerea omenirii, care conduce individul spre propria pieire, într-un desen detaliat care are o atingere apocaliptică și plin de enigmă. Nu fac altceva decât să observ și să „tai” cadre din această realitate confuză, repulsie la iluzia umană.
   Acest proiect este un intinerar care dezvăluie partea întunecată a minții umane, dorința răului pe care omul îl provoacă, relația dintre real și imaginar, o lume construită cu ajutorul brutalității, abuzului, violenței și torturii, un drum al suferinței și al grotescului, din necesitatea de a circula printre abjecții, intimidat de groază.
   Unii aleg să se exprime, eu am ales să ilustrez toate aceste evenimente cu ajutorul desenului, cel mai liber mod de exprimare, care are o încărcătură de sinceritate, iar din acest motiv nu merită să fie îngrădit de marginile suprafeței de lucru, el trebuie să iasă din acest perimetru, dar lăsând posibilitatea de a face parte din subiectul respectiv.
   Lucrările sunt lipsite de culoare aproape în totalitate, punându-se accent pe jocul dintre alb și negru, facând trimitere la primele ilustrații medicale, în care culoarea nu are un rol atât de important ca și desenul, precizia reprezentării formelor.
   Eul slab, cuprins de teamă devine de-a dreptul înspăimântat în fața amenințărilor, ca un pion prins într-o poveste dintre carnaval și apocalipsă. Frica deține un rol important pentru indivizi, spre exemplu atrocitățile războiului ne dau o cauză de frică, devenind un simbol al umanității.
















































poze realizate de Fülöp György

marți, 28 mai 2013

2013.05.28. Expoziţia Biancai Trifan "Red hot juju from the heart" şi a lui Marcel Rusu "Cutia neagră a subconştientului" în cadrul competiţiei de proiecte expoziţionale “Expo Maraton 2013”

Bianca Trifan "Red hot juju from the heart"


RED HOT JUJU FROM THE HEART

Câteodată obosesc, și nu am chef, și sunt și plictisită pentru că povestea zilei de azi e la fel ca povestea zilei de ieri, zgomotul zilei de azi, știu, va fi și zgomotul zilei de mâine. Găsesc totuși, puțină intimitate între cei patru pereți ai încăperi mele unde pot să distorsionez spațiul, pot să remodelez obiectele prezente deja, pot oricând să aduc aletele noi, pot chiar să decid firul narativ pentru o altă poveste. Aici se întind gânduri ascunse, aici placerea înghite fustrarea și se materializează în obiect fetiș. Aici mă joc exact așa cum vreau, iar jocul este act ritualic de reînviorare, și regurile lui incantația prin care totul se desfășoară.

Găsesc puțină intimitate între cei patru pereți ai camerei mele, unde pot să mă joc cu spațiul, cu obiectele din cadrul lui, un loc în care construiesc povestea ideala a zilei de azi. Aici se întind gânduri ascunse, aici plăcerea înghite fustrarea și se materializează în obiect fetiș, iar jocul este un act ritualic de reîncărcare.













































Biancai Trifan "Red hot juju from the heart"


CUTIA NEAGRĂ A SUBCONŞTIENTULUI
În cadrul unei societăţi postmoderne în care natura umană împinge individul spre încercarea unei hiperbolizări sociale, vocea interioară este denigrată în favoarea unei gândiri impuse de Mass-media.

Tradiţiile îngenunchează în faţa neo-structurilor dezvoltate de omul contemporan, care, cu o deosebită ignoranţă faţă de sine, favorizează abolirea unui adevăr absolut aflat în interiorul eului. Întoarcerea individului spre sine presupune căutarea seminţei unui adevăr interior, o cercetare născută din simpla dorinţă de cunoaştere a eului. Într-o societate în care individul este deseori hiperbolizat, neavând vreo relevanţă într-un ansamblu social, odată cu intrarea în funcţiune a conştiinţei reflexive iau naştere întrebări ce urmăresc profunzimea lucrurilor. Astfel de căutări, interferând cu subconştientul, pot scoate la lumină propriul adevăr. Întreg universul se contopeşte prin relaţionări metaforice între interior si exterior, derivând în imagini estompate, sensibile, care, odată puse în lumina conştiinţei, devin reale. Eul trebuie văzut nu ca un succedaneu al personajului, ci ca o prezenţă ce se afirmă prin individualism, printr-o simplă existenţă.



























































poze realizate de Fülöp György